Moldavie : Législatives du 5 avril 2009 (Analyse)

Elections législatives en Moldavie
5 avril 2009

Corinne Deloy

Le 2 février dernier, le Parlement moldave annonçait que les prochaines élections législatives se dérouleraient le 5 avril 2009. Ce scrutin revêt, en Moldavie, une double importance puisque la Constitution du pays stipule que le Chef de l’Etat est élu par les membres du Parlement dans les 45 jours qui suivent les élections législatives. Pour être élu, le Président doit recueillir la majorité des 2/3 des suffrages des 101 membres de l’Assemblée, soit 61 voix au moins. La grande question de ce scrutin est de savoir si le Parti communiste (PRCM) pourra conserver les 3 postes clés de la vie politique moldave, à savoir celui de Premier ministre, de Chef de l’Etat et de président du Parlement.
Une polémique s’est fait jour à propos des Moldaves vivant à l’étranger, soit près de 30% de la population du pays. En effet, ceux-ci ne peuvent accomplir leur devoir civique que dans les seuls pays où la Moldavie possède une représentation diplomatique. C’est ainsi que les 100 000 Moldaves vivant en Espagne ne peuvent voter dans la péninsule ibérique et doivent, s’ils souhaitent élire leurs représentants parlementaires, se rendre à Rome ou à Paris pour ce faire. Le Parti libéral-démocrate (PLDM) a, en vain, expressément demandé que les conditions de vote des Moldaves de l’étranger soient améliorées.
Les partis politiques ont jusqu’au 4 mars prochain pour se faire enregistrer auprès de la Commission électorale en vue des élections législatives.

Le système politique

Le Parlement moldave est monocaméral et comprend 101 membres, élus au scrutin proportionnel pour 4 ans au sein d’une circonscription nationale unique. Le seuil électoral pour être représenté au Parlement, auparavant fixé à 4% des suffrages exprimés, a été relevé en décembre 2007 et s’établit désormais à 6%. De même, la constitution de toute alliance préélectorale est interdite et toute personne faisant l’objet de poursuites judiciaires ou possédant une double citoyenneté n’est plus autorisée à se présenter aux élections législatives. Enfin, un minimum de 50% de participation est obligatoire pour valider le scrutin législatif.

Le relèvement du seuil électoral s’explique en grande partie par les résultats obtenus par le Parti communiste (PCRM) lors des élections locales en juin 2007. En effet, ce scrutin a vu l’érosion du parti au pouvoir qui a recueilli 34% des suffrages, soit -12 points, et a obtenu la majorité absolue dans seulement 2 des 34 districts du pays. Le PCRM avait pourtant fait une campagne musclée (l’opposition avait d’ailleurs dénoncé l’intimidation des médias et de ses candidats qui avaient été menacés de procédures judiciaires) et annoncé quelques mesures sociales à la veille du scrutin, notamment le relèvement des pensions de retraites de 20% au 1er avril 2007. Côté opposition, l’Alliance notre Moldavie (ANM) avait obtenu 155 mairies, le Parti démocrate (PDM) 78, le Parti populaire chrétien-démocrate (PPCD) 62, le Parti social-démocrate (PSDM) 25.

Si l’on applique le nouveau seuil électoral aux résultats des élections municipales de juin 2007, seules trois partis pourraient être représentés au Parlement : le Parti communiste, l’Alliance notre Moldavie et le Parti populaire chrétien-démocrate. Le relèvement du seuil électoral a entraîné la fusion du Parti de la social-démocratie de l’ancien Premier ministre (1999-2001) Dumitru Braghis et du Parti social-démocrate dirigé par Ion Musuc. Réunies sous le nom de Parti social-démocrate, les deux partis peuvent espérer atteindre 7% des suffrages.

5 partis politiques sont représentés dans l’actuel Parlement moldave :
– le Parti communiste (PRCM), parti du Président de la République Vladimir Voronine et du Premier ministre Zinaida Greceanii, compte 56 députés, soit la majorité absolue ;
– l’Alliance notre Moldavie (AMN), parti d’opposition dirigé par l’ancien maire de Chisinau, Serafim Urechean, possède 22 sièges ;
– le Parti populaire chrétien-démocrate (PPCD), parti d’opposition de centre-droit dirigé par Jurie Rosca, compte 11 députés ;
– le Parti démocratique (PDM), parti d’opposition de l’ancien président du Parlement Dumitru Diacov, compte 8 élus ;
– le Parti social-libéral (PSL), parti d’opposition dirigé par Oleg Serebrian, possède 4 sièges.

Les enjeux de la campagne électorale

Président de la République depuis 2001, Vladimir Voronine ne peut prétendre à un 3e mandat. L’homme figure pourtant au cœur de la campagne électorale de son parti. „La Moldavie est un pays de stabilité et de conciliation civile sur le chemin de l’intégration européenne” répète le Chef de l’Etat qui fait campagne en affichant les résultats obtenus sous ses deux mandats à la tête de la Moldavie. „En 2001, le salaire atteignait 400 lei et la pension de retraite s’élevait à 150 lei, les deux ont augmenté durant les huit dernières années. De même, plus d’une centaine de gangs criminels ont été arrêtés” déclare Vladimir Voronine.
Le PCRM „va développer le développement de notre réseau de distribution de gaz national, apporter l’eau potable à chaque localité et mettre au moins 1 000 km de routes aux standards européens avant fin 2010” promet le Président sortant. „nous sommes confiants dans nos capacités et dans nos possibilités d’ouvrir une nouvelle page de l’histoire moldave. Nous nous sommes sérieusement préparés à cette étape. Nous avons prouvé nos compétences ; nous ne bénéficiions pas de tels avantages en 2001. L’Europe constitue l’enjeu principal de notre programme préélectoral et de notre travail” indique-t-il.

La Moldavie a signé avec l’Union européenne un accord de partenariat. En 2005, les deux parties avaient déjà conclu un plan d’action qui devait en 3 ans mettre la Moldavie sur la voie de l’UE. Un nouvel accord de coopération devrait voir le jour lorsque „le pays sera prêt à soutenir les effets d’une libéralisation complète de ses échanges avec l’Union européenne”. „Bruxelles et Chisinau pourraient signer un nouvel accord après les élections législatives” a déclaré le 16 octobre 2008 Wolfgang Berendt, chef du département politique et économique de la délégation de la Commission européenne. Le rythme et la qualité des réformes mises en œuvre dans le pays détermineront la nature et le rythme de son rapprochement avec l’Union européenne. A court terme, la Moldavie espère que l’obligation de visa sera supprimée pour les Moldaves qui veulent se rendre dans l’un des pays des Vingt-sept (un accord de facilitation des procédures de délivrance des visas existe depuis 2007).
„2009 sera une année importante pour la Moldavie sur le chemin de l’Europe. Nous sommes sur le point d’ouvrir de nouvelles négociations avec l’Union européenne qui définiront de nouvelles perspectives pour la Moldavie” a souligné le Président Voronine. „Nous avions annoncé notre stratégie d’intégration européenne et nous avons réformé notre système de santé et notre système éducatif, réalisé l’amnistie fiscale et aboli la taxe sur les profits. Les dernières mesures – la mise en œuvre de la légalisation de notre cadre légal selon les critères européens – sont de nature systémique” a-t-il précisé.
L’intégration de la Moldavie à l’Union européenne fait consensus dans la classe politique moldave, à l’exception de la formation Rodina (La Patrie) dirigé par Boris Muravschvili qui souhaiterait voir le pays se tourner vers la Russie. Quelle que soit sa composition, le Parlement qui sortira des élections législatives du 5 avril prochain avancera sur le chemin d’un rapprochement avec Bruxelles.

La Moldavie a connu une forte croissance de son PIB en 2008 (7,3%) mais la crise économique pourrait faire chuter celui-ci à 2% en 2009. L’inflation, qui atteignait 17,1% en mai dernier, a baissé pour s’établir à 8,5% en novembre 2008. La Moldavie reste un pays pauvre (29% de la population vit sous le seuil de pauvreté) que les actifs quittent en masse (officiellement, le pays compte 343 000 migrants sur 3,4 millions d’habitants mais la réalité serait plus proche de 500 000 émigrés). Le pays a perdu 1 million d’habitants entre 1991, année de l’indépendance du pays, et 2004, date du dernier recensement. Les remittances (transferts de fonds) envoyés par les émigrés représentent plus d’un tiers du PIB moldave. Pays agricole (30% de la population travaille dans ce secteur), la Moldavie est très dépendante de la Russie pour ses fournitures en énergie, et notamment en gaz, comme pour ses exportations agricoles.
A un mois des élections législatives, les spéculations vont bon train sur l’avenir du Chef de l’Etat sortant. „Vladimir Voronine est un homme ambitieux et mon sentiment est qu’il deviendra président du Parlement” déclare Igor Botan, membre du think tank Adept. Le Président sortant a indiqué qu’il „resterait au cœur de la vie politique”. Marian Lupu, actuel président du Parlement, est considéré comme le favori pour la succession de Vladimir Voronine.

L’opposition moldave est diverse. 3 partis, l’Alliance notre Moldavie, le Parti libéral-démocrate (PLDM) et le Parti libéral (PL), ont d’ores et déjà annoncé qu’ils ne collaboreraient pas avec le PCRM. Le leader de l’Alliance notre Moldavie, Serafim Urechean, a appelé les électeurs à se mobiliser pour les élections législatives, qualifiant le pouvoir de Vladimir Voronine de „dictature”. „Je dois libérer mes compatriotes, apporter la démocratie à mon pays et construire un système d’Etat responsable” a-t-il déclaré.
Au début de l’année, le ministre de la Justice a refusé d’enregistrer l’ancien Premier ministre Vasile Tarlev (2001-2008, il a été remplacé par Zinaida Greceanii) comme leader de l’Union centriste au motif que le parti avait fourni une liste incomplète de ses membres et que Vasile Tarlev avait été désigné une première fois le 23 septembre lors d’un vote public puis une deuxième fois le 13 décembre lors d’un vote à bulletins secrets. Enfin, Chiril Lucinschi, fils de l’ancien Président de la République (1996-2001) Petru Lucinschi, sera candidat aux élections législatives sur les listes du Parti démocratique présidé par l’ancien président du Parlement, Dumitru Diacov où il figurera à une place éligible.
13 partis politiques et 12 médias ont signé un code d’éthique en vue du scrutin du 5 avril prochain. La leader du Parti national-libéral (PNL), Vitalia Pavlicenco, a refusé d’apposer sa signature au motif que le PCRM et les médias qui, selon elle, sont sous son contrôle avaient ratifié le document. Le président du Parti libéral-démocrate, Vlad Filat, a noté que la chaîne publique Moldavie1TV n’avait pas signé le document et n’avait pas jugé bon de le mentionner.

Le conflit transnistrien

La Transnistrie est une région orientale de la Moldavie qui échappe au contrôle du gouvernement de Chisinau et est sous occupation militaire russe. La région a unilatéralement proclamé son indépendance en 1992 au terme d’un conflit qui a fait plusieurs centaines de morts. En dépit d’un accord international par lequel Moscou s’était engagé à rapatrier ses soldats avant le 31 décembre 2002, 2 000 soldats de la 14e armée russe, transformée en groupe opérationnel des forces russes en 1994, sont toujours stationnés en Transnistrie.
En 1940, la Moldavie, située à l’Est de la Roumanie, a été coupée en deux par l’URSS qui a annexé sa partie orientale située au-delà du fleuve Dniestr. Pour la récupérer, la Roumanie s’est alliée aux Nazis et est parvenue en 1941 à bouter les soldats soviétiques hors de Moldavie. Cependant, en 1944, la Moldavie, dont la capitale était alors Tiraspol, a été rattachée, avec un appendice (la Transnistrie) appartenant à l’époque à l’Ukraine, à la République socialiste soviétique de Moldavie, Kichinev (Chisinau) devenant la nouvelle capitale. Les autorités soviétiques ont alors interdit la langue roumaine et favorisé l’implantation d’une population russe et ukrainienne aux dépends des Moldaves. Ainsi, jusqu’à la chute du régime communiste à la fin des années 1980, la grande majorité des responsables du Parti communiste et de la République moldaves étaient issus de Transnistrie. Entre 1940 et 1989, aucun Premier secrétaire du Parti communiste n’a jamais été originaire de la partie occidentale. La Transnistrie a connu par ailleurs, durant la 2e moitié du XXe siècle, un développement industriel important alors que la Moldavie est restée agricole. La région constituait au début des années 1990 le tiers du potentiel industriel de la Moldavie.

En juin 1990, le Parlement a voté une déclaration de souveraineté instaurant la primauté de la Constitution moldave sur l’ensemble du territoire, incluant donc la Transnistrie. L’adoption par le Parlement du moldave comme langue officielle a provoqué de fortes tensions entre les deux communautés, les habitants de Transnistrie ne parlant que le russe ou l’ukrainien. En décembre 1991, ces derniers se sont prononcés par référendum en faveur de l’indépendance de leur territoire. L’année suivante, un conflit a éclaté entre les forces armées et la population, soutenue par la 14e armée russe forte à l’époque de 6 000 hommes. La région de Transnistrie, dont Tiraspol est devenue la capitale, a demandé son rattachement à la Russie. A l’automne 1992, les présidents moldave, Mircea Snegur, et russe, Boris Eltsine, ont signé un accord selon lequel la Russie cessera de soutenir la Transnistrie si la Moldavie accorde à la région un statut politique garantissant son autonomie. La Moldavie devait également s’engager à ne pas demander son propre rattachement à la Roumanie. En mars 1995, les habitants de Transnistrie ont cependant voté à 81% en faveur d’une nouvelle Constitution indépendantiste. Ce même jour, 93,3% de la population (qui compte 40% de Moldaves) se sont prononcés en faveur du maintien des troupes de l’armée russe sur le territoire transnistrien. La région séparatiste de Transnistrie possède sa Constitution, son hymne national, son Président (Igor Smirnov réélu le 10 décembre 2006 avec 82% des suffrages), son gouvernement, son Parlement, son armée, sa monnaie (le rouble transnistrien ou souvoriki) mais aucun pays, pas même la Russie, ne la reconnaît. Le 17 septembre 2006, 97,7% des Transnistriens ont dit „oui” à l’indépendance par référendum.

Depuis 1992, cinq parties (la Moldavie, la région moldave de Transnistrie, la Russie, l’Ukraine et l’Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe, OSCE) tentent de régler ce conflit vieux de plus de 15 ans, Bruxelles et Washington ayant rang d’observateurs. Le Parti libéral demande que l’Union européenne et les Etats-Unis soient associés aux négociations.
En 2003, le plan Kozak, du nom de l’expert et diplomate russe qui a supervisé son élaboration, devait apporter une solution rapide au conflit en permettant la formation d’un Etat moldave réunifié et en autorisant les forces militaires russes à stationner en Transnistrie. Ce plan aurait dû être signé à Chisinau par le président moldave et le chef de l’administration de Transnistrie en présence du président russe, Vladimir Poutine, le 25 novembre 2003 si le Président moldave Vladimir Voronine n’avait pas refusé de signer le document au dernier moment, sous prétexte que celui-ci „avait été établi sans consulter l’Union européenne que la Moldavie a l’intention de rejoindre”. 6 ans plus tard, la situation est toujours dans l’impasse. Igor Smirnov et Vladimir Voronine se sont rencontrés deux fois en 2008. Sans résultat. La prochaine rencontre pourrait avoir lieu avant les élections législatives du 5 avril.

Comme lors des précédents scrutins, les habitants de Transnistrie ne devraient pas participer aux élections législatives moldaves. 400 000 d’entre eux sont électeurs. En 2005, 10 bureaux de vote avaient été ouverts dans la région. Selon Igor Smirnov, la Commission électorale moldave n’a pas demandé aux „autorités” l’autorisation d’organiser les élections législatives dans la région. Environ 125 000 Transnistriens possèdent la nationalité russe.

Selon la dernière enquête d’opinion réalisée en février dernier, le PCRM arriverait en tête du scrutin le 5 avril prochain et recueillerait 22,9% des suffrages, devançant l’Alliance notre Moldavie, qui obtiendrait 19% des voix ; le Parti libéral, 15,7% et le Parti libéral-démocrate, 10,4%. L’Union centriste, le Parti démocratique et le Parti chrétien démocrate-populaire recueilleraient chacun 5% des suffrages ; le Parti social-démocrate et le Parti national libéral, 4% chacun. Les trois quarts des personnes interrogées (77%) déclarent qu’elles se rendront aux urnes pour les élections législatives.


Source : Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe

SURSA
La Fondation Robert Schuman

Journées de la Francophonie en Moldavie

affiche-moldavie

Samedi 28 mars – 17h
Rencontre franco-moldave des jeunes talents du cinéma. Projection de courts-métrages suivie d’un concert du groupe «Satori».

Galerie Brâncusi (str. Stefan cel Mare 3)

* Organisée par

les Associations Acătării (Moldavie) & Collectif Prod (France)
en partenariat avec

Oberliht, l’Alliance Française de Moldavie, Connexion Moldavie et l’Association des Etudiants de Moldavie en France (AEMF)

Nici eroi, nici trădători

Sociologul Petru Negură şi-a lansat vineri, 20 martie, studiul în limba franceză „Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline. 1924-1956” (Nici eroi, nici trădători. Scriitorii moldoveni şi puterea sovietică în epoca stalinistă. 1924-1956).

Volumul analizează contextul social şi politic al genezei şi evoluţiei literaturii moldoveneşti sovietice de-a lungul perioadei staliniste. Potrivit autorului, titlul exprimă perfect lupta şi presiunea extraordinară la care au fost supuşi intelectualii de către autorităţile regimului represiv sovietic. „Am descoperit o lume fascinantă a unor oameni care, puşi în faţa unor presiuni fără precedent, au încercat să ducă o viaţă suportabilă şi principială, în ciuda presiunii anihilante”, a spus Petru Negură.

Pe marginea acestui studiu şi-au expus opiniile mai mulţi specialişti şi oameni de cultură. Istoricul Igor Caşu a reliefat importanţa studiilor despre scriitorii perioadei sovietice fără contribuţia cărora renaşterea naţională nu ar fi putut avea loc. Potrivit lui Caşu, „fără efortul scriitorilor din anii 50, anul 1989 nu ar fi fost posibil”. Istoricul Andrei Cuşco s-a referit la un alt aspect: „M-a interesat modul în care Petru Negură arată posibilitatea unor modernităţi alternative. Pe de o parte, evoluţia normală din Basarabia interbelică, pe de altă parte – ceea ce încercau sovieticii să creeze în Republica Autonomă Moldovenească de peste Nistru”.

Regizorul Mihai Fusu s-a arătat impresionat de relaţiile sinistre dintre autorităţile sovietice şi scriitori. „Studiul lui Negură are o legătură cu subiectul unui spectacol la care lucrez şi textele căruia sunt în întregime luate din literatura transnistreană. Deşi ne aşteptam la ceva haios, am dat de esenţa tragică a acestei literaturi. Şi, ce e interesant, în Republica Sovietică Socialistă Moldova partida transnistreană era compusă din trei reprezentanţi, restul au fost lichidaţi de autorităţi. I-au utilizat, apoi i-au împuşcat”, a menţionat Fusu.

Studiul a fost scris în limba franceză şi a apărut la editura L’Harmattan din Paris. Traducerea românească a cărţii va apărea peste un an. Petru Negură este conferenţiar la Universitatea de Stat din Moldova şi doctor în sociologie. Titlul de doctor l-a obţinut la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales.

Sursa Info-Prim Neo

Zilele Francofoniei la Chisinau

Începe Festivalul Filmului Francofon

În perioada 21-28 martie, la Centrul Cultural Odeon din capitală se va desfăşura cea de-a 9-a ediţie a Festivalului Filmului Francofon. Evenimentul face parte din cele peste 200 de manifestări organizate în cadrul tradiţionalelor Zile ale Francofoniei în R. Moldova, transmite Info-Prim Neo.

În cadrul festivalului vor fi proiectate filme artistice de diverse genuri. Printre acestea: „Parisul” (2008) în regia lui Cédric Klapisch, „Zile de glorie” (2006) de Rachid Bouchareb, „Cântece de dragoste” (2007) de Christophe Honoré, „Călăreţul de pe acoperiş” (1995) în regia lui Jean-Paul Rappeneau etc.

Solicitată de Info-Prim Neo, Lidia Troianowski, managerul Centrului Cultural „Odeon”, a spus că filmele au fost selectate destul de riguros şi reprezintă cele mai reuşite realizări ale cinematografiei franceze contemporane. „Filmele vor fi prezentate în limba franceză, subtitrate în română. Patru dintre ele vor fi prezentate doar versiune originală, pentru cunoscătorii de limbă franceză”, a precizat Lidia Troianowski. Potrivit aceleiaşi surse, ediţiile Festivalului Filmului Francofon au cel mai mare flux de vizitatori.

Deschiderea festivă a festivalului va avea loc în incinta Centrului Cultural Odeon, la 21 martie, ora 19.00, intrarea fiind liberă.

Câteva filme din cadrul Festivalului vor fi prezentate şi la cinematografele „Patria” din Bălţi (23 martie), Cahul (25 martie), Ungheni (26 martie) şi la cinematograful „Tiraspol” din Tiraspol (24 martie).

Zilele Francofoniei în R. Moldova se vor desfăşura în perioada 20-31 martie, fiind organizate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al R. Moldova, Ambasada Franţei, Alianţa Franceză din Moldova şi Agenţia Universitară a Francofoniei, cu susţinerea Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

INFO-PRIM-NEO

Francesco Gagliardi Production a procurat dreptul de distribuire a filmului „Arrividerci”

Compania italiană de filme „Francesco Gagliardi Production” a procurat pentru următorii 15 ani dreptul de distribuire a filmului „Arrividerci”, realizat de regizorul şi operatorul din R. Moldova Valeriu Jereghi. Contractul a fost semnat vineri, 20 martie, la Roma.

Valeriu Jereghi a spus pentru Info-Prim Neo că „Francesco Gagliardi Production” îşi asumă dreptul de a transpune filmul de pe video pe peliculă cinematografică, să prezinte „Arrividerci” la festivaluri de film din Italia, să desfăşoare o campanie publicitară pentru a prezenta filmul publicului larg în cinematografele din Italia şi la posturile de televiziune RAI 3 şi SKY, precum şi să-l tirajeze pe DVD-uri.

Regizorul a mai spus, că după câteva proiectări în Roma,Veneţia, Torino, filmul „Arrividerci” s-a bucurat de susţinerea autorităţilor centrale şi locale din Italia, precum şi a organizaţiilor non-guvernamentale, inclusiv cele înfiinţate de moldoveni din această ţară.

Semnatarii contractului – „Francesco Gagliardi Production” şi “Prim-Plan Studio” care a produs filmul şi al cărui director artistic este Valeriu Jereghi – au convenit că la începutul lunii iunie filmul va fi demonstrat în cea mai prestigioasă sală din Roma, „AUDITORIUM”, care are 7 mii de locuri şi unde vor fi prezenţi conducătorii Italiei, a primăriei din Roma.

„Arrivederci” este o poveste despre drama a doi copii, de 5 şi 7 ani, a căror mamă este plecată la muncă în Italia. Tatăl a plecat din familie cu ceva timp mai devreme. Copii locuiesc singuri, supravieţuiesc sărăciei, se susţin unul pe altul şi visează să crească mari şi să ajungă în Italia, unde se află mama lor.

Tot în aceste zile, în Italia, s-a decis, practic, soarta scenariului „Păsări călătoare”, semnat de Valeriu Jereghi. Scenariul, care povesteşte despre o perioadă dificilă din istoria Moldovei şi despre dragostea a trei surori faţă de un soldat român, un italian şi un rus, se află de mai bine de un an în sertarele Ministerului Culturii.

Regizorul spune că, după ce a înţeles că nu va putea realiza acest proiect în Moldova, a tradus scenariul în limba italiană şi l-a prezentat producătorului italian Francesco Gagliardi. S-a decis că pelicula va fi produsă de Societa di Produzione Cinematografica “Francesco Gagliardi Production”„Prim-Plan Studio” şi compania „TriT” a lui Nikita Mihalkov din Rusia. Producătorul italian insistă asupra implicării în filmări a starurilor cu renume mondial. Dreptul de ecranizare aparţine producătorului italian. Filmările vor avea loc în Moldova şi Italia.

Sursa Info-Prim Neo

Ce se întâmplă dacă Moldova aderă la UE în 2010?

Prof. univ. dr. Mihai Patraş vicepreşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Moldova

Uniunea Europeană este o construcţie de state unică şi fără precedent, care în 2004, urmare a penultimei extinderi, a devenit cel mai mare pol economic mondial, reuşind să devanseze SUA după mărimea absolută a Produsului Intern Brut (PIB), cu peste 3% în acel an. În 2005, decalajul a sporit la peste 5% în favoarea UE.

CE-AR FI FOST DACĂ... E firesc că parlamentul RM a votat unanim în favoarea integrării în UE – deşi întârziat, în special, în comparaţie cu Ţările Baltice, dar şi cu statele Europei Centrale şi de Est. Cu toate că „lungimea drumului” spre UE diferă de la o ţară la alta, statele mici ca Slovacia, Estonia, Lituania, Letonia, Slovenia au reuşit acest lucru doar în câţiva ani. Deja în trei-patru ani după aderare, PIB-ul per capita al acestor state l-a devansat cu 50-100% pe cel al Federaţiei Ruse, „prima printre egali” în ex-URSS. Conform datelor Băncii Mondiale, în 2005, venitul naţional brut, la paritatea puterii de cumpărare, a constituit 10.640 USD per capita în Rusia, în timp ce în Letonia – 13.480, Lituania – 14.220, Slovacia – 15.760, Slovenia – 22.160 USD, decalajele crescând şi mai mult în anii următori. În aceeaşi ordine de idei, toate ţările recent aderate au depăşit cu mult nivelul maxim de dezvoltare de până la trecerea la noile relaţii economice. Ţările din spaţiul CSI în fond nu au reuşit acest lucru, cu excepţia celor ce se bazează pe dezvoltarea extensivă a industriei extractive. Aderarea mai grabnică a RM la UE ar avea consecinţe pozitive atât imediate, cât şi pe termen mediu şi lung. Astfel, dacă RM ar adera la UE în 2010, deja începând cu anul 2011 ar fi vizibile urmările semnificative şi benefice pentru întreaga populaţie.

MOLDOVA, NU MALDIVE.

Aderarea la UE va schimba automat statutul regional şi european al RM. După importanţa sa, aceasta poate fi comparată cu adoptarea Declaraţiei de Suveranitate şi a celei de Independenţă, sau chiar mai mult. Dacă cele din urmă au avut o însemnătate preponderent politică, cu posibilităţi majore externe, însă nevalorificate încă pe parcursul a două decenii, atunci integrarea în UE va avea, înainte de toate, consecinţe economico-financiare semnificative, rapide şi palpabile pentru întreaga populaţie, indiferent de vârstă, etnie, stare socială. Moldova nu ar trebui „să inventeze” mai multe lucruri, ci doar să se conformeze normelor existente ale UE. Dacă actualmente, adeseori, RM e confundată cu Insulele Maldive din Oceanul Indian, atunci aderarea la UE ar readuce-o firesc în Europa. Aceasta pentru că orice persoană cu un nivel mediu de pregătire economico-geografică cunoaşte UE şi ţările membre ale acestei comunităţi. Prin urmare, se va schimba şi atitudinea faţă de RM din partea oricăror terţi. De exemplu, astăzi, Estonia – cu o populaţie de patru ori mai mică decât a noastră – are o poziţie internaţională net superioară celei a RM.

CETĂŢENIA EUROPEANĂ. Obţinerea statutului de ţară membră a UE ar însemna redobândirea de jure a cetăţeniei europene. Pentru cei 350-400 mii cetăţeni ai RM deja aflaţi în Vest, aceasta ar însemna o întoarcere nestingherită acasă, dar şi plecarea înapoi la locul de muncă provizoriu în oricare ţară UE, fără consecinţe juridice şi morale nedorite, fără costuri ilegale şi excesive. Pentru cei de-acasă aceasta ar însemna libera circulaţie în cadrul marelui spaţiu european, unde trăiesc şi muncesc peste 500 milioane de oameni. Cetăţenia europeană ar rezolva neliniştea autorităţilor actuale privind cele circa un milion de cereri de redobândire a cetăţeniei române de către românii basarabeni. De asemenea, Moldova ar deveni mai atractivă pentru cei circa 500 mii de moldoveni care lucrează în Rusia, inclusiv datorită celor patru libertăţi de bază ale UE ce s-ar extinde şi pe teritoriul nostru: circulaţia liberă a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalului. Sondajele au arătat că, după primul an de aderare a României la UE, mai mult de 1/3 din românii aflaţi la muncă provizorie peste hotare sunt decişi să se reîntoarcă definitiv acasă într-un termen scurt. Dacă admitem acelaşi coeficient de revenire acasă şi pentru RM, atunci pentru economia naţională ar putea lucra cu circa 250-300 mii cetăţeni mai mult. RM deja se confruntă cu deficitul populaţiei angajate în câmpul muncii în raport cu numărul pensionarilor. Nesoluţionarea problemei va conserva pensiile la un nivel mizerabil, cu mult inferior minimului de existenţă, va spori morbiditatea şi mortalitatea.

Aderarea la UE ar însemna şi diminuarea rapidă şi semnificativă a economiei tenebre, preponderent criminale. Ţinând cont de proporţiile acesteia şi de posibilităţile de constrângere a ei într-un an-doi după aderare, salariile ar creşte de circa trei ori, până la cel puţin 500-600 dolari pe lună până în 2011-2012. În acest mod, RM ar putea face un salt economic semnificativ: să abandoneze ultimul loc în Europa deţinut acum ca nivel al PIB per capita şi să se plaseze, cel puţin, pe penultimul.

FONDURILE COMUNITARE PENTRU REABILITAREA ECONOMIEI. UE, fiind o zonă a stabilităţii, a prosperităţii durabile şi, de aceea, sigure, determină în marea măsură stabilitatea şi previzibilitatea economiei lumii. Aderarea la UE va însemna abandonarea pentru totdeauna a unui spaţiu economic tradiţional subdezvoltat şi trecerea la un nivel mediu de dezvoltare. Aceasta se va datora inclusiv bugetului comun de circa 1% de PIB al ţărilor membre, care în 2009 a depăşit 130 miliarde de euro. Fondurile acestui buget, pe lângă finanţarea structurilor comunitare şi a programelor UE, se folosesc şi pentru dezvoltarea statelor şi regiunilor cu un nivel inferior de dezvoltare. Astfel, RM poate conta pentru o perioadă medie, de până la cinci ani, pe fondurile comunitare anuale de minim 1-1,5 miliarde de euro. Această sumă ar fi suficientă pentru reabilitarea pe parcursul a câtorva ani a infrastructurii productive şi sociale, cu redeschiderea locurilor aferente de muncă.

REPOPULAREA MOLDOVEI. Obţinerea cetăţeniei europene şi reabilitarea economiei vor contribui la repopularea RM – înainte de toate, a satelor, care au fost abandonate în proporţie de cel puţin 30-40%. De asemenea, revenirea în patrie a românilor basarabeni, cei ce reprezintă majoritatea emigranţilor, ar îmbunătăţi structura etnică a populaţiei… În acelaşi timp, aderarea la UE ar putea real şi rapid contribui la reintegrarea teritorială a RM. În viziunea noastră, declanşarea războiului împotriva RM şi, în consecinţă, divizarea teritorială, a avut loc pentru a păstra influenţa şi controlul Rusiei în Europa Centrală şi de Est, iar după aderarea, în 2002, a Bulgariei şi României la NATO aceste intenţii nu mai sunt valabile.

MANAGEMENTUL ECONOMICO-POLITIC EFICIENT. O altă consecinţă favorabilă a integrării RM în UE ar fi ameliorarea considerabilă a managementului economico-politic. Dacă în ultimii ani, pe parcursul perioadei de tranziţie, au fost constatate acţiuni de extremă în diverse domenii, atunci ţările membre ale UE sunt obligate să se conformeze treptat standardelor comune, care în fond sunt de esenţă centristă. La figurat vorbind, centrist înseamnă cel care circulă sau păşeşte pe drum, pe partea carosabilă, iar a fi extremist înseamnă a circula sau a merge prin şanţuri – fie drept, fie stâng. Pentru un stat tânăr, în care persoanele cu funcţii politice nu au experienţa necesară, este mult mai bine să fie ghidat de ţările cu o experienţă bogată în domenii socio-economice şi politice. Încadrarea acţiunilor economico-politice în cele centriste ale UE va spori cu mult previzibilitatea, stabilitatea, consecvenţa acestora, având efecte favorabile pe termen lung sau nelimitate în timp.

AFLUXUL INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE. Primii ani de aderare vor fi caracterizaţi de afluxuri semnificative de investiţii străine directe (ISD), mult mai mari decât cele existente. Experienţa altor state ne arată că în anii de preaderare, precum şi în anii imediat următori după aderare, IDS sporesc semnificativ, fapt ce va contribui nu doar la redresarea economiei, ci şi la modernizarea ei. Creşterea numărului întreprinderilor mixte moldo-UE va contribui la sporirea şi eficientizarea relaţiilor comerciale externe ale RM. De exemplu, dacă acum energointensitatea finală specifică a unei unităţi a PIB este în RM de circa cinci ori mai mare decât în UE, treptat, fiind parte a comunităţii, acest decalaj se va diminua, reducându-se necesităţile de resurse energetice. Astfel, în primul an după aderarea la UE, România a realizat o creştere a PIB-ului cu 6,1%, în condiţiile diminuării cu 2% a consumului absolut de resurse energetice. Majorarea ISD va avea drept consecinţă sporirea exporturilor şi îmbunătăţirea calităţii produselor de export. Analizele retrospective demonstrează: cota producţiei destinate exporturilor la întreprinderile mixte este superioară, comparativ cu alte entităţi economice. Mai mult ca atât, unele întreprinderi cu capital străin exportă aproape în totalitate bunurile fabricate. Aceasta ar putea contribui într-un timp relativ scurt la creşterea încasărilor din exporturi, respectiv, la ameliorarea balanţei comerciale defavorabile în ultimii ani.

REPREZENTAREA ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN. În cadrul structurilor europene de la Strasbourg şi Bruxelles activează europarlamentari din fiecare ţară – specialişti de înaltă calificare, economişti, jurişti, ingineri, cunoscători ai limbilor oficiale europene. Evident că aceasta va fi valabil şi pentru RM. Cu toate că, formal, aceste persoane sunt demnitari europeni, ele promovează şi interesele ţărilor din care provin. Din partea RM ar putea activa cel puţin 100 de persoane de înaltă calificare şi atunci putem spera că numărul „ambasadorilor” moldoveni va spori semnificativ. O consecinţă favorabilă a aderării la UE va fi şi ameliorarea evidenţei şi statisticii naţionale, creşterea gradului de cuprindere informaţională. Din cauza divizării teritoriale, forţate din exterior, şi existenţei unei cote semnificative a economiei neînregistrate, actualele surse oficiale economice nu sunt suficient de reprezentative.

REDUCERI DIN TAXE DE MEMBRU. În cazul unor negocieri fructuoase cu structurile UE, dată fiind situaţia economico-financiară deplorabilă şi datoriile pentru cotizaţii de membru în diferite organisme internaţionale, RM ar putea beneficia de reduceri importante ale taxelor de membru al UE. Evident că, în perspectiva medie, indiferent de faptul aderării, vor spori preţurile. Aceasta se va produce ca urmare a decalajelor existente între preţurile actuale din RM şi cele medii din UE (de circa două ori, conform estimărilor noastre). Pentru perioada de tranziţie europeană (2007-2013, dacă aderarea are loc în 2010) creşterea medie anuală a preţurilor o estimăm în mărime de, cel puţin, 10%. Statele UE sunt şi vor rămâne principala orientare a relaţiilor comerciale externe. Considerăm că după perioada în cauză, începând cu 2014, creşterea preţurilor ar putea fi nesemnificativă, comparabilă cu media UE.

„OPONENŢII” INTEGRĂRII. Din cauza lipsei unor informaţii exhaustive oficiale şi liber accesibile referitoare la consecinţele potenţiale ale aderării RM la UE, există şi presupuşi „adversari” ai integrării. Considerăm că în „lista” acestora se află capii şi participanţii economiei tenebre, preponderent criminale. Aderarea la UE va însemna real,nu declarativ, căsăpirea graduală a economiei frauduloase şi, drept urmare, creşterea palpabilă a încasărilor legale. Potenţiali adversari ai europenizării RM ar putea fi şi unele structuri din Federaţia Rusă, care s-ar putea lipsi de forţa de muncă moldovenească, actualmente antrenată în economia Rusiei, îndeosebi, a Moscovei. Conducătorilor acestor entităţi le va fi greu de întrerupt relaţiile care s-au format cu anii. Un anumit rol în acest sens, probabil, îl au şi descendenţii din Transnistria, care încă mai deţin anumite influenţe în capitala Rusiei. Din lipsa de date consistente sau din alte motive, potenţialii adversari taciţi ai aderării RM la UE sunt şi unii cetăţeni alolingvi. Transmiterea către Rusia, acum câţiva ani, a unor întreprinderi moldoveneşti, inclusiv din sectorul vitivinicol, în contul datoriilor acumulate pentru carburanţi, poate transforma conducerea acestor entităţi economice în potenţiali adversari ai integrării. Pentru toţi aceştia reiterez că parlamentul, prin votul său unanim, a exprimat dorinţa cetăţenilor RM de a se integra în UE. Tergiversarea atingerii acestui obiectiv major naţional înseamnă perpetuarea unui nivel redus de viaţă, a emigrării în masă şi depopulării localităţilor, a atitudinii proaste faţă de RM din exterior, dar şi din partea cetăţenilor săi, a morbidităţii şi mortalităţii sporite etc.

Prin urmare, procesul de aderare a RM la UE trebuie să fie acompaniat pe larg de multiple explicaţii în acest sens. Deşi majoritatea avantajelor pentru unii parcă sunt evidente, pentru alţii – din contra, trebuie explicate şi chiar demonstrate. În acest context, consider oportun să fie petrecut un sondaj privind aderarea RM la UE concomitent cu alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Rezultatele sondajului vor putea servi drept bază juridico-politică pentru accelerarea europenizării noastre.

Sursa TIMPUL

Francezii nu pot sa rezolve problemele moldovenilor in locul lor

„Francezii nu pot sa rezolve problemele moldovenilor in locul lor”, a declarat la Balti Catherine Durandin, cunoscuta scriitoare si istoric francez.
Afirmatia a fost facuta, miercuri, in timpul unei intalniri cu studentii si profesorii Universitatii de Stat „Alecu Russo” din Balti, noteaza DECA-press.
Catherine Durandin sustine ca, in linii generale, comunitate europeana saluta intentiile Moldovei in ce priveste promovarea valorilor europene, dar aderarea la Uniunea Europeana poate avea loc doar atunci cand societatea moldoveana va deveni una cu adevarat democratica.
„R. Moldova nu trebuie sa ceara rezolvarea problemelor sale de la partenerii sai europeni, ci sa le solutioneze de sine statator”, spune Catherine Durandin.
In acelasi timp, Catherine Durandin este de parere ca, in contextul integrarii europene, dezvoltarea democratica a tarii este mult mai importanta decat aderarea la NATO.
Catherine Durandin este profesor la Institutul National al Limbilor si Civilizatiilor Orientale din Paris. A semnat mai multe carti consacrate relatiilor euroatlantice si SUA, precum despre Romania. Este autoarea romanului „Le Bel ete des camarades” (1998).
Sursa DECA-press